Am vizitat acum ceva timp o clinică de tratare a obezităţii în US (elitistă, recunosc- însă definitiv un exemplu la superlativ într-o ţară care suferă într-un procent uriaş de această maladie). 3 medici specialişti, 2 nutriţionişti/dieteticieni, 1 psiholog 1 kinetoterapeut şi 2 antrenori personali(cardio şi fitness) se ocupau de un singur caz. Pacientul, de la intrare, era preluat şi trecea printr-o evaluare psihologică de ordin emoţional şi motivaţional, ulterior se demara o baterie de teste şi analize – de la hemoleucograma simplă, valorile serice ale electroliţilor şi mergând până la valorile hormonale relevante (hormoni tiroidieni, testosteron,leptină, gherilină etc)… Ulterior urma interviul la fiecare medic specialist – de la endocrinolog şi diabetolog până la psihiatru. La fiecare cabinet, fiecare dintre aceşti specialişti, completa acelaşi dosar cu adăugiri permanente în funcţie de specialitate respectiv spectru de analize. La final, se înglobează o soluţie multidisciplinară, dietetică şi medicamentoasă, cu o abordare holistică şi sinergetică pe toate planurile având un caracter progresiv.

Unde este sinergia specialiștilor, colaborarea multidisciplinară și abordările holistice în lupta cu obezitatea şi supra-ponderalitatea?

Conceptul general la noi în România este relativ diferit: Dacă o persoană are probleme de supra-ponderalitate-obezitate – depinzând de prima trimitere sau prima abordare este condamnată la o singură soluție!

Dacă pacientul merge la endocrinolog– ne băgăm mâinile în tiroidă și hormonii atașați, ne ducem la diabetolog – tratăm cu metformin&friends, ne ducem la cardiolog– ne tratează problemele de colesterol și tensiune arterială, ne ducem la nutriționist– ne dă o dietă aferentă și ne urează baftă, ne ducem la psiholog – ne tratează problema de unde a început excesul alimentar – plecăm informaţi – dar rezultatul excesului rămâne, ne ducem la psihiatru– ne tratează tulburările alimentare de hiper-fagie – cu un eventual anti-depresiv sau inhibitor orexigenic/antagonist anorexigenic, ne ducem la antrenorul personal – ne printează o dietă fără zahăr și ne fugărește de zor nevoie pe bandă.

Sincer m-am plictisit de ego-ul şi rolul lui în medicina din România!!!

Dar din păcate – rata de succes în lupta cu supra-ponderalitatea și obezitatea este, în continuare, foarte redusă:

-Pentru că degeaba reglăm T3 și T4 dacă noi mâncăm 6000 kcal pe zi din grăsimi&zaharuri deoarece problema noastră este şi una de ordin emoțional;

-Pentru că degeaba coborâm nivelul de producție de glucoză şi absorbţia intestinală a lipidelor dacă noi considerăm sport drumul de la baie la bucătărie;

-Pentru că degeaba facem o dietă structurată ideal caloric și cu macronutrienții aferenți, dacă noi ascundem brioșe în sertar şi adicţia noastră de dulce este la fel de înrădăcinată ca la alcool sau droguri;

-Pentru că degeaba recomandăm 15 minute de bandă și genoflexiuni dacă pacientul nostru, are pulsul la 160 după 4 pași mai “grăbiți”.

-Pentru că degeaba învăţăm pacientul să răspundă optim la triggerii hormonali gen leptină/gherilină- dacă în hipotalamus sistemele din ArC neuronale orexigene şi anorexigene sunt în absolut haos.

Ce ar fi dacă toți ar lucra într-o sinergie absolută și fiecare ar contribui la bunăstarea pacientului ținând cont de specialitățile partenere? Pentru că practic asta este un specialist nu?! O persoană care a studiat o anumită ramură din problema noastră, pentru o lungă perioadă de timp și care are o experiență pe acel subiect de ne-contestat…

Ce ar fi dacă, problemele de supra-ponderalitate și obezitate ar fi abordate de 10 specialiști diferiți care împreună – ajută subiectul pe toate liniile, maximizând rata de succes și făcând trimiteri formale, cu detalii reale, pentru specialitatea lor la următorul expert și, creând astfel un super dosar, cu toate recomandările și abordările în perfectă sinergie?

Ce-ar fi dacă….

La un moment dat am primit întrebarea: În ce constă breasla de nutriţionişti şi dieteticieni? Răspunsul meu de acum câţiva ani a fost: trebuie să ai cunoştinte medicale, nutritionale, dietetice, să fii un bun psiholog, să fii un bucătar eficient şi un sportiv măcar la nivel amator.

Cât m-am înşelat!!! Pe parcursul anilor de practică am învăţat că trebuie să cunoşti muult mai multe domenii:

Nutriţie, dietetică, anatomie, fizopatologie, biochimie, metabolism, psihologie, psihiatrie, cardiologie, diabetologie, neurologie, farmaceutică, kinetoterapie şi adiţional trebuie să mai fii şi un excelent planificatori şi anticipator & life couch motivational si emotional. AAA – ŞI un bun bucătar 🙂 pentru că, mai devreme sau mai târziu, totul se rezumă la întrebarea: “Dar eu azi ce mănânc?”

certified nutritionist