Până în acest moment cu toții am auzit de proprietățile curative ale mierii și de felul în care ne asistă în procesul de îmbunătățire a sănătății.

Ca nutriționist, prima întrebare care mi-a apărut în minte este DE CE?

Răspunsul general este: datorită compoziției naturale a mierii de albine și a enzimelor conținute.

Ceea ce mi-a displăcut este că aceste enzime sunt însă un mister pentru marea majoritate a specialiștilor, așa că, am demarat o analiză științifică a misterioaselor enzime și a proprietăților acestora.

În primă instanță, să definim enzimele:

Enzimele (din limba greacă –zymosis– ferment) sunt proteine sau proteide fără de care celulele vii nu pot înfăptui reacţii complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului înconjurător.Ele sunt substanţe care catalizează reacţiile biochimice din organism, având un rol esenţial în biosinteza şi degradarea substanţelor din materia vie, întâlnindu-se în toate organismele animale, vegetale şi în microorganisme, mai fiind denumite din această cauză biocatalizatori.Fără enzime , procesele biochimice s-ar desfăşura cu viteze foarte mici.

Care sunt enzimele cu roluri principale din mierea de albine?

Amilaza, invertaza și proteaza.

Amilaza este o enzimă alcalină care catalizează reacţia de transformare a amidonului în dextrine şi mai departe, în maltoză Acest ferment este foarte puternic, fiind activ şi chiar într-o diluţie de 1 /1.000.000. În formă pură, poate digera de 4.000.000 de ori greutatea sa în amidon.
Amilaza intervine și asistă în digestia glucidelor, încă din cavitatea bucală.

Invertaza, este o enzimă care catalizează reacţia de hidroliză a zaharozei, scindând molecula ozidei în componentele ei; glucoza şi fructoza. În corpul omului, invertaza se produce la nivelul intestinului subţire. Reacţia de invertirea a zaharozei, proces fără de care nu poate avea loc absorbţia zahărului prin monoglucide componente, se face cu consum de calciu, acesta fiind motivul pentru care zahărul rafinat este decalcifiant.

Insuficienţa invertazei secretate de intestinul uman, conduce la un grad mai mic sau mai mare de intoleranţă la zaharoză, dar şi la surmenaj sau astenie. De cele mai multe ori, invertaza intestinală este „epuizată” din cauza consumului mare de produse care conţin zahăr rafinat. Deficitul de invertază se poate asocia cu o insuficienţă a amilazei. În funcţie de gradul insuficienţei, simptomele merg de la o digestie greoaie până la diaree acidă, rebelă cu scaune pufoase.

Proteaza digestivă și sanguină

Proteazele digestive

Sub acţiunea catalitică a proteazelor, are loc scindarea moleculelor proteinelor.
Încă din stomac au loc prefaceri ale proteinelor din hrană, prin activitatea acidului clorhidric, dar şi a unor enzime, ca:
– renina („desface” cazeina din lapte și derivate, eliberând totodată şi substanţele minerale”prinse” în structura sa),
– pepsina (descompune albuminele şi globulinele în substanţe cu structură mai simplă).
În duoden, prin secreţia pancreasului exocrin, se excretă enzime care participă la scindarea proteinelor, până în stadiul de aminoacizi. Dintre fermenţii proteolitici din sucul pancreatic, cei mai importanţi sunt:
– tripsina,
– chimotripsina,
– carboxipeptidaza.
Şi intestinul subţire secretă proteaze, care desăvârşesc digestia proteinelor. Principalul ferment proteolitic secretat de mucoasa intestinală, este aminopeptidaza, substanţă care catalizează descompunerea oligopeptidelor, cu eliberare de aminoacizi.
În lipsa sau insuficienţa enzimelor proteolitice, organismul se resimte, instalându-se disfuncţii, ca: alergia alimentară, carența proteică şi chiar malnutriția.

Proteazele sanguine
În sânge se află o seria de proteaze, cu rol important în coagulare (trombina, convertina, trombplastina, etc.) lipsa lor putând duce la deficiențe severe de coagulare.