Bulimia nervoasã apare când:

•ai o fricã intensã de ingrasare sau a deveni gras(ã);
•greutatea este tinuta sub control prin recurgerea la diverse metode: exercitii fizice intense, retinerea de
la mancare, eliminare a mesei recent luate prin vomismente, diuretice, laxative;
•din cand in cand au loc episoade de foame intensa si „imbuibare” cu mancare „interzisa” (fast food,
dulciuri, etc.) in cantitati mari, uneori chiar uriase; aceste excese determina o mare rusine si disperare si
sunt urmate de eliminarea mesei prin metodele de mai sus;
•psihopatologia si comportamentul acestor tulburãri sunt prezente de cel putin 3 luni.
Poti face singura/singur testul urmator:
Daca treci prin aceste situatii, probabil ai bulimie nervoasa:
•ai o teama puternica si secreta de ingrasare;
•uneori ti-e teama ca ai sa incepi sa mananci si n-ai sa te mai opresti;
•din cand in cand ai episoade in care cazi prada acestei foame extreme si mananci foarte mult odata,
necontrolat;
•iti „rezolvi” excesele alimentare prin diverse metode: sport in exces, vomismente dupa mese, prin
laxative sau diuretice, pilule de slabit, uneori combinatii din acestea;
•simti ca relatia cu mancarea iti domina viata.

Bulimia nervoasa (sau mentala) este o lupta continua intre nevoia compulsiva de a manca excesiv si
dorinta de a ramane slab. Se creeaza un ciclu distructiv in care persoana suferinda de bulimie nervoasa
mananca foarte mult, dupa care isi provoaca voma sau ia laxative pentru a-si tine sub control greutatea.

Totul se petrece cu extrema discretie, la adapost de privirea celorlalti. Persoana cu bulimie mentala
poate sa manance noaptea sau dupa ce familia s-a ridicat de la masa, in afara casei, la adapost de
privirea celorlalti. Dupa aceea insa este coplesita de rusine si de teroarea ca va lua in greutate, asa ca
recurge la masuri care sa restabileasca controlul: provocarea vomei, luarea de laxative…

Episoade bulimice urmate de vomismente: frica de a nu dezamagi.

Persoana cu bulimie mentala isi asigura “in liniste“ stabilitatea aparentelor fizice, mentinerea unei
imagini corporale pe care adolescenta doreste s-o afiseze. Nu este vorba aici de o problema de a deveni
slab, obez sau puternic, ci de a prezenta o imagine fara cusur. Un anumit comportament se instaureaza
foarte progresiv. Persoanele cu bulimie nervoasa tind prin toate metodele sa restranga consumul
alimentar pentru a se conforma exigentelor ponderale ce caracterizeaza societatea noastra, dar
tensiunea si foamea aparute prin aceasta restrictie alimentara stricta devin putin câte putin o sursa
importanta de tensiune în viata sa. Vine un moment cand tensiunea este suficient de puternica cand
controlul cedeaza si adolescenta “ se indoapa “.

Supra-alimentarea devine nu numai o reactie de foame devoranta, ci de asemenea un mod de a elibera
anumite tensiuni, ea constituind la randul sau o sursa de tensiune importanta. Adolescenta cu bulimie
este astfel confruntata cu o dilema : pe de-o parte restrangerea consumului alimentar poate fi
linistitoare, dar aceasta poate deveni pe un termen mai lung sau mai scurt o sursa importanta de
tensiune, iar pe de alta parte mancarea pana la ghiftuire poate determina o eliberare, dar poate genera
inevitabil noi tensiuni. Ce ii va ramane de facut?

Vomismentele ce urmeaza episoadelor bulimice o impaca cu aceste contradictii. Ea poate de asemenea
ceda nevoilor urgente de hranire, mancand la fel si de asemenea cât doreste fara a castiga un surplus de
greutate. Dar aceasta nu este decat o corectie la o parte a comportamentului sau pe plan alimentar,
astfel ca varsaturile vor deveni putin cate putin un fenomen infernal, practic incontrolabil. Treptat si pe
masura ce timpul trece, mandria de a dejuca natura cedeaza locul sentimentului de a fi victima a unei
puteri diabolice care controleaza viata (Bruch 1978). Indoparea cu alimente nu este o modalitate mai
buna de a calma foamea si tensiunea, ci o teribila contradictie din care ea nu reuseste sa se elibereze
decat printr-o conduita care va deveni ea insasi pe cat de vitala, pe atat de alienantã. În faza acuta, frica
de a nu se sãtura pentru satisfacere sau frica de a nu gasi un loc pentru vomitat pot provoca o anumita
tensiune, astfel ca toate celelalte activitati se vor anula pentru mai tarziu pana ce va fi indeplinit
ritualul. Si daca dintr-o ratiune sau alta vomismentul trebuie sa fie diferit, o persoana cu bulimie
cronica va desavarsi actul ritual incercand sa vomite mai tarziu cu cateva ore, chiar daca o mare parte a
alimentelor a parasit stomacul (Bruch 1978).

Cu timpul vomismentele nu vor fi singurele functii de corijarea abaterilor alimentare. Ele vor deveni
unicul mod de control în raport cu alimentele. Controlul de sine cedeaza astfel locul controlului de
catre vomismente. Aceasta trecerea de la controlul de sine la controlul prin vomismente devine
inevitabil. Neincrederea de a putea controla comportamentul fatã de alimente determinã adolescentele
sã se simtã deposedate de controlul pe care il aveau – multumita si micilor sale placeri alimentare
contrare atitudinii generale, specific axata pe controlul de sine.

Caracteristicile de personalitate ale adolescentelor bulimice

Aceste conduite alimentare sunt practicate aproape exclusiv de tinerele femei si fete care nu au la prima
vedere probleme de greutate evidente, dar sufera de o frica bolnavicioasa de lua in greutate si de a
deveni obeze.

Principala lor preocupare este de a mentine o aparenta fizica impecabila, ireprosabila, preocupata de
perfectiune care nu este mereu rezervata domeniului esteticii fizice. Aceste fete sunt peste tot
performante. Ele reusesc de obicei foarte bine in diferitele domenii ale vietii lor si aparent cu o anumita
eficienta. Se insista asupra cuvantului ” aparent ” caci efectiv aceste fete traind obligatia de a reusi in
toate, in tot ce intreprind au tendita de a se surmena pentru a atinge aceste obiective. Ca si
vosmismentele, acest surmenaj va ramane secret. Imaginea trebuie sa ramana intacta, ele nu trebuie sa
isi arate slabiciunile.

Preocuparea de perfectiune pare a fi conditionata de nevoia de a placea si de a fi recunoscuta.
Aprobarea si recunoasterea de ceilalti pare sa fie un „aliment” de prima necesitate. Acest aliment nu
este obtinut decat daca ele erau sigure de compentele si de valoarea lor. In acest context putem intelege
vomismentele: ele vor prefera sa vomite mai degraba decat sa se ingrase si sa piarda stima celorlalti.

Este vorba de a intelege de ce fetele se supraalimenteaza pana ce sunt obligate sa vomite atunci cand
ele fac un efort atat de mare pentru a se controla. Bulimicele semnaleaza ca au o recunoastere a
limitelor lor si ca nu pot tot timpul sa se controloze. Ele pun in scena imposibilitatea de a-si indeplini
exigentele impuse de familia lor, cerand sa se redefineasca aceste cerinte. Din pacate familia nu va
raspunde acestui supliciu. Familia are tot timpul tendinta sa creasca atitudinea sa de supraveghere,
contolul sau si aceste exigente fata de aceasta fiica ce pierde controlul asupra ei insasi. Aceasta
atitudine va fi ca un efect stimulativ de aplicare a simptomului, decat unul de disparitie a lui. Prin
comportamentele sale simptomatice adolescenta bulimica contribuie la mentinerea regulilor de
functionare a familiei, reguli care adesea se doresc a fi schimbate. Raspunsul anumitor familii nu este
extraordinar. Acesta este aspectul normal de raspuns cand unul dintre membrii face o anumita abatere.

Caracteristicile familiilor bolnavului de bulimie nervoasa

In aceste familii, exigentele fiind foarte ridicate, „trebuie sa faci multe” inainte de a fi recunoscut. Nici
unul nu are drept de recunoastere si de apreciere de catre ceilalti decat daca reuseste sa pastreze un
control perfect asupra sa.

Va fi dificil de obtinut in aceste familii suportul de care este nevoie pentru indeplinirea obiectivelor
fixate. Sustinerea reciproca este in acest fel conditionata de rentabilitatea si rapiditatea rezultatelor
asteptate. Randamentul va fi ridicarea deasupra placerii.

Aceste familii provin in general din medii socio-economice sau favorizate. Functionarea lor este mai
rigida si preocuparile lor sunt adesea centrate pe conformismul social si reusite. Comunicarea lor este
marcata de idealul unei bune aliante si cordialitate. In discutii ei nu se infurie decat rareori. Se vorbeste
calm si se reflecteaza. Limbajul ratiunii primeaza asupra limbajului inimii, celui a adevarului asupra
celui emotional. Episoadele bulimice urmate de vomismente sunt in general practicate de primul nascut
sau de fiicele unice. Asta se explica in parte deoarece in general in acesti copii parintii isi pun
aspiratiile, asteptarile si proiectele lor. Aceste fete sunt adesea purtatoarele misiunilor parientale dificil
de realizat

Daca ai majoritatea sau toate aceste simptome, probabil ai bulimie nervoasa:

•Te obsedeaza forma corpului si greutatea.
•Ai sentimentul ca nu te poti controla in fata mancarii.
•Uneori mananci pana ti se face rau, mari cantitati de mancare, de orice fel, chiar si dulciuri sau
mancare grasa.
•Ti-e teama uneori ca ai putea sa mananci si sa nu te mai opresti.
•Te simti vinovat, deprimat sau rusinat dupa ce mananci.
•Faci orice iti sta in putere ca sa iti controlezi greutatea: flamanzesti, faci gimnastica excesiv, iti provoci
voma , iei laxative, diuretice, pastile de slabit, etc.
•Greutatea corporala fluctueaza, ca urmare a episoadelor alternante de mancat excesiv – eliminare
Simptomele bulimiei pot fi ignorate de catre cel in cauza, de aceea observatiile familiei si celor
apropiati pot fi de mare ajutor.

Cum se manifesta in viata de zi cu zi o persoana cu bulimie nervoasa:

•Mesele sunt in general secrete, nu ia masa cu familia sau prietenii
•Se duce in bucatarie dupa ce toata lumea a plecat, sau noaptea
•Uneori poate fi surprinsa mancand cantitati neobisnuit de mari de mancare
•Greutatea corporala poate sa fluctueze destul de mult, uneori mai mica, alteori mai mare
•Mancarea din frigider poate frecvent sa „dispara” misterios
•Dupa mese se duce la baie intotdeauna si se poate reintoarce mirosind a voma sau a substante puternic
mirositoare (pasta de dinti, apa de gura, guma de mestecat, etc.)
•Se retrage in sine si nu mai comunica bine cu cei din jur, cu prietenii si familia
•E preocupata sa faca sport in special dupa mese

Atentie: o persoana cu bulimie nervoasa nu este neaparat slaba!

Greutatea acesteia poate sa fluctueze, cand mai mare, cand mai mica. Din dorinta de a fi slab, bulimicul
poate sa slabeasca o perioada, dupa care poate sa aiba episoade de mancat excesiv, in care greutatea
creste si tot asa. Ca urmare, bulimicul poate sa fie chiar si usor supraponderal! In cazul lui, greutatea nu
este relevanta, ci numai comportamentul.

Ajutor in anorexie si bulimie

• primul ajutor daca suferi de anorexie sau bulimie il poti primi chiar din partea ta: recunoaste-ti
problema, constientizeaza ca treci printr-o suferinta care te afecteaza profund si care iti poate schimba
radical viata. Realizeaza ca nu esti singura: mii de tineri trec prin acelasi lucru, se lupta cu aceeasi
obsesie pentru silueta, cu aceeasi ruptura intre nesiguranta interioara si imaginea exterioara. Cei care siau
invins boala au facut-o acceptand ca sunt ceea ce sunt si ca nu sunt vinovati de acest lucru.
• poti primi ajutor din partea celor care te iubesc: parinti, prieteni, profesori. Spune-le celor in care ai
incredere ca treci printr-o perioada grea, povesteste-le despre tine si cere-le sfatul. Cantareata Geri
Halliwell (Spice Girls): „Pot sa spun deschis din proprie experienta ca lupta cu o boala de alimentatie te
poate dobora. Nu trebuie sa te rusinezi. Vei fi uimit ce diferenta va fi pentru tot restul vietii tale sa
vorbesti cu cineva in care ai incredere. Sunt o gramada de oameni care vor sa te ajute si chiar nu poti sa
lupti de unul singur. Poate sa fie o decizie grea – sa vorbesti cu oamenii si sa cauti ajutor – dar crede-ma
ca nu se compara cu greutatea de a duce totul singur.”
• ajutorul cel mai important in anorexie si bulimie ti-l poate da numai un specialist cu pregatire medicala:
medic neuro-psihiatru, psiholog, eventual in colaborare cu un medic nutritionist bun. Anorexia si
bulimia sunt boli grave, care pot duce la afectarea foarte grava a calitatii vietii si chiar si la pierderea
acesteia, de aceea trebuie tratate cu mare seriozitate, iar recuperarea si vindecarea depind de abordarea
corecta a bolii. Cititi aici (postare in forum) de ce se apeleaza la anumiti specialisti – cu pregatire
psihologica/psihiatrica – si nu la altii.
• intra pe forumul nostru: http://anorexie-bulimie.ro/forum/index.php si vorbeste cu cei ca tine.
• ia legatura cu Grupul de suport in tratamentul bolilor de alimentatie
• participa la grupurile de terapie organizate de noi regulat. Grupurile sunt omogene si deschise, adica
pot intra in grup persoane noi cu aceeasi problema, la momente diferite de evolutie a grupului.

Simptomele bolilor de alimentatie pot fi ignorate de catre cel in cauza, de aceea observatiile
familiei si celor apropiati pot fi de mare ajutor pentru orientarea adolescentului catre un
tratament adecvat pentru anorexie si bulimie. Luati cat mai curand posibil legatura cu un medic
psihiatru / psiholog / nutritionist pentru un sfat avizat!

Daca suspectati pe cineva de anorexie sau bulimie:

Ce sa faceti:
• Discutati cu ea/el pe un ton cat mai prietenos.
• Exprimati-va ingrijorarea in legatura cu ce i se intampla,
cu felul in care arata (daca a slabit mult in ultimul timp,
daca pare exagerat de obosita si deprimata)
• Oferiti-va deschis ajutorul, asigurati-o de dragostea dvs.
si ca sunteti alaturi de ea orice ar fi
• Ascultati intotdeauna si cu atentie ce are de spus, care-i
sunt temerile si dorintele
• Daca sunteti parinte, discutati neintarziat cu un medic
despre ingrijorarea dvs. – de preferinta medic neuropsihiatru,
psiholog, medic nutritionist.
• Daca sunteti prieten sau educator, incercati sa discutati
cu parintii
• Aveti rabdare: vindecarea este dificila si poate dura
mult timp, dar merita tot efortul si timpul dvs.
Ce sa NU faceti:
• NU va suparati sau maniati pe ea/el. Anorexia este o
boala si nu este vina ei/lui ca o are, asa cum nu ar
putea sa fie vinovat de hepatita.
• NU recurgeti la amenintari („daca nu mananci, nu te
mai iubesc” sau „mergi la spital”)
• NU negociati („daca mananci, iti cumpar un cadou”)
• NU discutati despre diete, greutate sau imaginea
corporala. Nu acestea sunt adevaratele probleme.
• NU insistati sa cantariti copilul/adolescentul acasa
• NU fortati copilul/adolescentul sa manance
• NU incercati sa vindecati anorexia singuri. Lasati un
medic sa faca acest lucru, pentru a-i asigura copilului
dvs sanse cat mai mari de vindecare.
• NU uitati ca anorexia netratata este o boala mortala.

Abordare

Buna experienta in tratamentul bolilor de alimentatie, acumulata in ultimii ani si folosita pentru
dezvoltarea unor modalitati din ce in ce mai eficiente de tratament, arata ca medicatia poate fi
utilizata cu succes in tratamentul bolilor de alimentatie si nu numai atat: desi exista fara nici o
indoiala situatii cand tratamentul in lipsa ei este unul de succes, aplicand diverse psihoterapii,
medicatia are rolul ei bine definit, complementar la psihoterapie, mai ales in acele cazuri in care
exista comorbiditati.
Fiecare pacient este unic si, ca urmare, tratamentul fiecaruia este profund individualizat si bazat pe o
anamneza detaliata. Nu putine sunt situatiile in care acele cazuri ce ajung la noi (spitalul Obregia) sunt
critice, grave, de multe ori caracterizate prin emaciere accentuata, respingerea ideii de tratament/ajutor,
negarea bolii, inchidere fata de lumea exterioara. Evident, acestia sunt in general copii, insotiti de
parinti disperati, unii dintre ei au parcurs deja un circuit spitalicesc complet: medic de familie –
nutritionist – boli interne – endocrinologie – alte specialitati – adesea diverse camere de garda si urgenta,
pentru a ajunge in cele din urma la noi. In special in primele faze ale tratamentului medicatia s-a
dovedit salvatoare, eficace si a facilitat deschiderea catre tratamentul complet si inceperea
psihoterapiei.

Asociatia pentru prevenirea si tratarea tulburarilor in alimentatie

http://aptta.ro/