Răspunsul la principala luptă cu țesutul adipos excesiv și remoderarea corporală stă în matematică nutrițională. Organismul uman este comparabil cu o mașină care funcționează pe bază de energie din alimente. Fiecare din alimentele ingerate zilnic are o anumită valoare calorică și fiecare organism(depinzând de paramentri cum ar fi: vârsta, greutatea sau activitatea fizică sau psihică) consumă un anumit număr de calorii pentru a supraviețui.
Dacă depășim nivelul caloric necesar zilnic, corpul nostru stochează diferența adițională sub formă de țesut adipos.
Matematica nutrițională pentru slăbire este foarte simplă: pentru a reduce țesutul adipos excesiv este necesară realizarea unui deficit caloric zilnic. Datorită acestui deficit, corpul nostru este obligat să se adapteze și să folosească energia adițională stocată în țesutul adipos.
Aceasta este de fapt unica metodă de reducere a țesutului adipos q.e.d.
Deficitul caloric drastic care tinde spre 0, reprezintă însă o metodă foarte invazivă pentru organismul uman și complet nefuncțională. Teoretic, dacă într-o zi nu hrănim organismul cu absolut nimic, deficitul caloric este foarte mare și prin urmare grăbește procesul de slăbire. Practic însă, organismul intră într-o stare de alertă generală și are tendința de a pastra țesutul adipos ca energie de urgență. Ca să nu mai menționăm că odată reluate mesele,organismul uman, fiind în stare de alertă va avea tendința să depoziteze în adipocite, un procent foarte ridicat din alimente- pentru a se pregăti de un alt eventual deficit drastic.
Soluția este una singură: deficitul caloric trebuie efectuat într-un mod treptat, fără minusuri drastice și susținut pe o perioadă lungă de timp pentru rezultate spectaculoase și mentenabile în timp.
Mai practic de atât: pe parcursul deficitului caloric trebuie să avem tot 3 mese pe zi, toți macronutrienții principali (proteine-pentru refacerea țesuturilor, carbohidrați – pentru energie și grăsimi esențiale vieții) însă într-o valoare calorică mult mai restrânsă.
